Fashion SPOTFRESH

Prezentarea GUCCI outrageous! a intors toate capetele

 

De cateva zile incoace nu se mai discuta decat despre prezentarea Gucci Toamna/Iarna 2018-2019 care a tinut primele randuri ale publicatiilor online cu titluri precum : “GUCCI gets weird at Milan Fashion Week”, “How Bizzare Accessories Got”, etc…. Avand in vedere reactiile precum  ” o incercare disperata de viralizare” menita sa atraga atentia pe modelul ” Cine striga mai tare” (Fine Society), incep sa ma intreb daca toata lumea a uitat – sau nu a realizat niciodata – legatura profunda dintre moda si teatru, in baza valentelor multiple ale unui costum. Nu neaparat in sensul unui performing de costum, cat in sensul extins al unui spectacol.

Mai are oare Gucci nevoie de soc si “stridenta”, casa care de cand se afla sub carma lui Alessandro Michele este intr-o continua Renastere flamboaianta care a cuprins intreaga lume cu motivele sale florale si apiforme? Sala de operatie in care s-a desfasurat prezentarea, completa cu paturile si luminile orbitoare necesare unor interventii fine, oare nu reprezinta niciun indiciu in acest sens?

Genialul Alessandro Michele declara pentru Vogue: “Fiecare dintre noi este un Frankenstein in propria sa viata”. Adaugand in continuare ca noi toti experimentam continuu si ne reasamblam propria identitate asa cum facem cu hainele….. Imi aduce foarte tare aminte de amuzanta zicala: “Nu vei mai recunoaste noul ‘Eu’. Am pus bucatile inapoi intr-o ordine diferita”. Ce inseamna aceasta?

 

Ultimele colectii Gucci care au stat sub bagheta sa creatoare au  fost concepute in jurul conceptului unei individualitati feroce. Fiecare manechin si fiecare tinuta au reprezentat un personaj in sine, in spatele caruia putem intrezari parca, cu putin interes si imaginatie, o intreaga poveste. O identitate ‘reala’, usor de presupus a fiecaruia, te facea sa intri intr-un joc de genul “Ghiciti personajul”. Sau, de ce nu, deveniti personajul.

Tu esti cel mai rau dusman al tau, se spune. Capul taiat poate reprezenta, facilmente, victoria asupra propriului eu, cea mai glorioasa batalie pe care o avem de purtat in viata, in cazul Gucci cu siguranta nu doar un macabru artificiu stilistic. Puiul de dragon realizat cu ajutorul celor de la Makinarium, purtat cu duiosie in brate de unul din manechine, apare ca un simbol al nostalgiei fata de fantezie si creativitatea personala. Mai exista asa ceva?

Jurnalistii nu prea au stiut unde sa duca intreaga ‘poveste’, legand-o fie de Game Of Thrones, invocand-o pe Mama Dragonilor ca Daenerys Styleborn, fie indreptand intregul show spre “o lume post umana” (NY Times), interpretand totul ca o alegorie cu androizi – no connection there. Does not compute. Nu chiar un caz de operatie pe creier daca ne gandim bine – pun intended –  dar se pare ca aceasta prezentare a scuturat bine publicul in multe feluri, care a incercat sa o asimileze /ridiculizeze prin  meme-uri de tot felul cu #Guccichallenge, important fiind totusi ca impactul pe care l-a avut asupra publicului a fost imens.

Good art is supposed to shake you up a little. De fapt, aceasta a fost provocarea lui Alessandro Michele. Cat priveste interpretarea, nu e nevoie sa mergem cu gandul pana la o poveste de genul Dr. Jekyll si Mr. Hyde, insa un alternate ego care mai iese la iveala  in anumite momente… e un issue cu care ne-am confruntat cu totii. Cine a castigat, la final?

 

 

With anticipation,

Silvia

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *